Ma simteam asa si-asa.. un pic ingrijorat, cu capul la nus ce problema. Era o dupa-masa in care ningea usor, calm, nu era nici frig. Nu stiu cum imi pica ochii pe niste stelute de pe geamul masinii, imi dau seama spre mirarea mea ca sunt niste fulgi. Extraordinari, micuti, perfecti! Stau agatati pe geam, pe portiera masinii, pe haina mea gri ca niste bijuterii extraordinar de complexe si totusi simple in acelasi timp. Niste constructii foarte clare, geometrice dar si foarte delicate.
Pur si simplu m-a cuprins o mirare si o stare de apreciere ca in fata unei mici minuni! Parca vedeam pentru prima data fulgii de zapada, ii intelegeam! M-am gandit de cate ori am avut fulgii sub nas si n-am vazut nimic. Chiar daca mai ramasesem in trecut ”uau!” la niste flori de gheata pe geam, acum era si mai tare !
Continuam sa casc ochii si ma uit cata forta si frumusete poate emana un lucru fragil. Daca il iei in mana se striveste, daca respiri prea aproape deasupra lui se topeste asa ca tot ce poti face e sa-l observi si sa te bucuri de el. Asa am ramas si eu cu ochii in portiera masinii (nu ma interesa cine se uita
) Ma simteam ca si cum, universul mi-a deschis o usa magica si ma lasa sa privesc inauntru, isi revela secretele. M-am dus cu gandul la viata si cum toate sunt precum fulgii de zapada dar nu le vede nimeni.
M-am uitat pe urma la zapada de pe drum si mi-am dat seama ca sunt milioane si miliarde de mici stelute, una peste alta, randuri peste randuri de fulgi, adevarate bijuterii adunate intr-un covor imens si bogat, mai maiestuos si migalos ca orice nestemata tinuta vreodata intr-o vistierie regala. Asta e zapada !
.
As fi putut trece nepasator ca alta data, sa calc peste omat fara sa stiu ca mici nestemate cad din cer si se astern pe hainele mele, pe geamuri, case si copaci. Dar in dupa-masa asta lina, niste fulgi micuti mi-au sarit in ochi si mi-au amintit ca in viata mea si in lumea larga exista numai minuni ! Ramane datoria si placerea mea sa le [re]descopar ! Love to you all !











